Sari la conținut

bunicul

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bunic.

Pronunție

  • AFI: /buˈni.kul/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bunic.
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=bunicul&oldid=981483”