bunic

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un bunic și nepotul său

română

Etimologie

Din bun + sufixul -ic.

Pronunție

  • AFI: /bu'nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
bunic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunic bunici
Articulat bunicul bunicii
Dativ-Genitiv bunicului bunicilor
Vocativ bunicule bunicilor
  1. tatăl tatălui meu sau al mamei.
  2. (la pl.) părinții părinților; p. ext. strămoși.
  3. (reg.) termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe