buntaș

română

Etimologie

Din bunt + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /bun'taʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului buntaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buntaș	buntași
Articulat	buntașul	buntașii
Genitiv-Dativ	buntașului	buntașilor
Vocativ	buntașule	buntașilor

1. (înv. și reg.) conspirator, rebel.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• busnat

Referințe

• DEX '98 via DEX online