buntaș

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bunt + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /bun'taʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
buntaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buntaș buntași
Articulat buntașul buntașii
Genitiv-Dativ buntașului buntașilor
Vocativ buntașule buntașilor
  1. (înv. și reg.) conspirator, rebel.


Traduceri

Anagrame

Referințe