bunt

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : Bunt, bűnt

română

Etimologie

Din poloneză bunt, rusă бунт (bunt) < germană Bund.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bunt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunt bunturi
Articulat buntul bunturile
Genitiv-Dativ buntului bunturilor
Vocativ buntule bunturilor
  1. (înv. și reg.) conspirație; răscoală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe