burcușoară

română

Etimologie

Din burcă + sufixul -ușoară.

Pronunție

• AFI: /bur.ku'ʃo̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului burcușoară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	burcușoară	burcușoare
Articulat	burcușoara	burcușoarele
Genitiv-Dativ	burcușoarei	burcușoarelor
Vocativ	burcușoară	burcușoarelor

1. (reg.) diminutiv al lui burcă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online