buriu

română

Etimologie

Din bulgară бурия (burija) (Cihac, II, 35) sau turcă buri (Șeineanu, II, 64), confer albaneză buril, sârbocroată bure.

Pronunție

• AFI: /buˈriw/

Substantiv

Declinarea substantivului buriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buriu	burie
Articulat	buriul	buriele
Genitiv-Dativ	buriului	burielor
Vocativ	buriule	burielor

1. (înv. și reg.) butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online