oțet

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Oțet

română

Etimologie

Din slavă ocĩtŭ < latină acetum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
oțet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oțet oțeturi
Articulat oțetul oțeturile
Genitiv-Dativ oțetului oțeturilor
Vocativ ' '
  1. lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva
  • Încetul cu încetul se face oțetul = în orice situație trebuie să ai răbdare


Traduceri

Referințe