burnița

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din burniță.

Pronunție

  • AFI: /bur.ni'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
burnița
Infinitiv a burnița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să burnițeze
Participiu burnițat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a bura.


Traduceri

Anagrame

Referințe