burniță

română

Etimologie

Din bură.

Pronunție

• AFI: /'bur.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului burniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	burniță	burnițe
Articulat	burnița	burnițele
Genitiv-Dativ	burniței	burnițelor
Vocativ	burniță	burnițelor

1. ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură.

Cuvinte derivate

• burnița
• burnițeală
• burnițos

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• braunit
• butnari
• brănuit
• brunați

Referințe

• DEX '98 via DEX online