burzuluit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) burzului.

Pronunție

  • AFI: /bur.zu.lu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
burzuluit
Singular Plural
Masculin burzuluit burzuluiți
Feminin burzuluită burzuluite
Neutru burzuluit burzuluite
  1. mânios, supărat, enervat.
  2. (înv.) revoltat, răsculat.
  3. (despre păr) zbârlit.


Traduceri

Referințe