burzului
Aspect
Etimologie
Din maghiară borzolni.
Pronunție
- AFI: /bur.zu.lu'i/
Verb
Conjugarea verbului (se) burzului | |
Infinitiv | a (se) burzului |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) burzuluiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) burzuluiască |
Participiu | burzuluit |
Conjugare | IV |
- (v.refl.) a se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca.
- (v.refl.) (fig.) (despre vreme) a se schimba în rău.
- (v.refl. tranz. fact.) (înv.) a (se) răscula, a (se) răzvrăti.
- (v.refl.) (despre păr) a se zbârli.
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online