burzului

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară borzolni.

Pronunție

  • AFI: /bur.zu.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) burzului
Infinitiv a (se) burzului
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) burzuluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) burzuluiască
Participiu burzuluit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre vreme) a se schimba în rău.
  3. (v.refl. tranz. fact.) (înv.) a (se) răscula, a (se) răzvrăti.
  4. (v.refl.) (despre păr) a se zbârli.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa


Traduceri

Referințe