buscula

română

Etimologie

Din franceză bousculer.

Pronunție

• AFI: /bus.ku'la/

Verb

Conjugarea verbului (se) buscula
Infinitiv	a (se) buscula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) busculez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) busculeze
Participiu	busculat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (franțuzism) a se înghesui; a se învălmăși.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bucsăul

Referințe

• DEX '98 via DEX online