cârâitoare

română

Etimologie

Din cârâitor.

Pronunție

• AFI: /kɨ.rɨ.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cârâitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârâitoare	cârâitori
Articulat	cârâitoarea	cârâitorile
Genitiv-Dativ	cârâitorii	cârâitorilor
Vocativ	cârâitoare	cârâitorilor

1. scârțâitoare cu care se alungă păsările.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărătoarei

Referințe

• DEX '98 via DEX online