cărător

română

Etimologie

Din a căra + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /kə.rə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului cărător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărător	cărători
Articulat	cărătorul	cărătorii
Genitiv-Dativ	cărătorului	cărătorilor
Vocativ	cărătorule	cărătorilor

1. persoană care cară ceva; (spec.) hamal.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online