cărător

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a căra + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /kə.rə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărător cărători
Articulat cărătorul cărătorii
Genitiv-Dativ cărătorului cărătorilor
Vocativ cărătorule cărătorilor
  1. persoană care cară ceva; (spec.) hamal.


Traduceri

Referințe