cònjuge

Vezi și : cônjuge

catalană

(català)

Etimologie

Din latină coniuge, din coniūnx („soț; soție”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈkɔɲ.ʒu.ʒe/, /ˈkɔɲ.d͡ʒu.d͡ʒe/
• (oriental) AFI: /ˈkɔɲ.ʒu.ʒə/

Substantiv

cònjuge m.f., cònjuges pl.

1. (la m.) soț, bărbat
2. (la f.) soție, nevastă

Sinonime

• 1: espòs, home, marit
• 2: esposa, (fig.) costella, dona, muller

Cuvinte apropiate

• conjugal
• conjugalitat
• conjugalment

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary