cònjuge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : cônjuge

catalană

(català)

Etimologie

Din latină coniuge, din coniūnx („soț; soție”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈkɔɲ.ʒu.ʒe/, /ˈkɔɲ.d͡ʒu.d͡ʒe/
  • (oriental) AFI: /ˈkɔɲ.ʒu.ʒə/


Substantiv

cònjuge m.f., cònjuges pl.

  1. (la m.) soț, bărbat
  2. (la f.) soție, nevastă

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe