cățelandru

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din cățel + sufixul -andru.

Pronunție

  • AFI: /kə.ʦe'lan.dru/


Substantiv


Declinarea substantivului
cățelandru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cățelandru cățelandri
Articulat cățelandrul cățelandrii
Genitiv-Dativ cățelandrului cățelandrilor
Vocativ cățelandrule cățelandrilor
  1. cățel mai mare; (p.ext.) pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan.


Traduceri

Referințe