cățelandru

română

Etimologie

Din cățel + sufixul -andru.

Pronunție

• AFI: /kə.ʦe'lan.dru/

Substantiv

Declinarea substantivului cățelandru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cățelandru	cățelandri
Articulat	cățelandrul	cățelandrii
Genitiv-Dativ	cățelandrului	cățelandrilor
Vocativ	cățelandrule	cățelandrilor

1. cățel mai mare; (p.ext.) pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online