călăuzire

română

Etimologie

Din a călăuzi.

Pronunție

• AFI: /kə.lə.u'zi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului călăuzire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călăuzire	călăuziri
Articulat	călăuzirea	călăuzirile
Genitiv-Dativ	călăuzirii	călăuzirilor
Vocativ	călăuzire	călăuzirilor

1. (rar) acțiunea de a călăuzi; îndrumare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acuzările
• cauzările

Referințe

• DEX '98 via DEX online