călăuzire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a călăuzi.

Pronunție

  • AFI: /kə.lə.u'zi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
călăuzire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călăuzire călăuziri
Articulat călăuzirea călăuzirile
Dativ-Genitiv călăuzirii călăuzirilor
Vocativ călăuzire călăuzirilor
  1. (rar) acțiunea de a călăuzi; îndrumare.


Traduceri

Anagrame

Referințe