îndrumare

română

Etimologie

Din a îndruma.

Pronunție

• AFI: /ɨn.dru'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndrumare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndrumare	îndrumări
Articulat	îndrumarea	îndrumările
Genitiv-Dativ	îndrumării	îndrumărilor
Vocativ	îndrumare	îndrumărilor

1. acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire.
2. indicație, directivă, sfat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• îndureram

Referințe

• DEX '98 via DEX online