căpiere

română

Etimologie

Din a căpia.

Pronunție

• AFI: /kə.piˈe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului căpiere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpiere	căpieri
Articulat	căpierea	căpierile
Genitiv-Dativ	căpierii	căpierilor
Vocativ	căpiere	căpierilor

1. (rar) faptul de a căpia; cenuroză, căpială.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caperei
• cepăire

Referințe

• DEX '98 via DEX online