căpia

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din capiu.

Pronunție

  • AFI: /kə.pi'a/


Verb


Conjugarea verbului
căpia
Infinitiv a căpia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
căpiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să căpieze
Participiu căpiat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre ovine și bovine) a se îmbolnăvi de cenuroză.
  2. (v.intranz.) (fig.) (fam.) a se scrânti, a se țicni, a înnebuni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe