căputare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a căputa.

Pronunție

  • AFI: /kə.pu'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
căputare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căputare căputări
Articulat căputarea căputările
Genitiv-Dativ căputării căputărilor
Vocativ căputare căputărilor
  1. (rar) acțiunea de a căputa.


Traduceri

Referințe