căputa

română

Etimologie

Din căpută.

Pronunție

• AFI: /kə.pu'ta/

Verb

Conjugarea verbului căputa
Infinitiv	a căputa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	căputez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să căputeze
Participiu	căputat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa.
2. (v.tranz.) a înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa.

Cuvinte derivate

• căputare
• căputătură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apucat
• captau

Referințe

• DEX '98 via DEX online