cărărușă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cărare + sufixul -ușă.

Pronunție

  • AFI: /kə.rə'ru.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărărușă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărărușă cărărușe
Articulat cărărușa cărărușele
Genitiv-Dativ cărărușei cărărușelor
Vocativ cărărușă cărărușelor
  1. cărăruie.


Traduceri

Referințe