cărare
Etimologie
Din latină carraria.
Pronunție
- AFI: /kə'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cărare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cărare | cărări |
| Articulat | cărarea | cărările |
| Genitiv-Dativ | cărării | cărărilor |
| Vocativ | cărare | cărărilor |
- drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; (p.gener.) drum.
- linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat
- A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum
- A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție
- A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online