cărucean

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din căruț + sufixul -can.

Pronunție

  • AFI: /kə.ruˈʧe̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărucean
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărucean cărucene
Articulat căruceanul cărucenele
Genitiv-Dativ căruceanului cărucenelor
Vocativ căruceanule cărucenelor
  1. căruț.


Traduceri

Anagrame

Referințe