căruț

română

Etimologie

Din car + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /kə'ruʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului căruț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căruț	căruțuri
Articulat	căruțul	căruțurile
Genitiv-Dativ	căruțului	căruțurilor
Vocativ	căruțule	căruțurilor

1. diminutiv al lui car; cărucean.
2. cărucior.
3. parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții.

Cuvinte derivate

• cărucean
• cărucior

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătur
• cuarț
• cutra
• acruț
• curat
• cruța
• curta

Referințe

• DEX '98 via DEX online