cărunțeală

română

Etimologie

Din a cărunți + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /kə.run'ʦe̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului cărunțeală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărunțeală	invariabil
Articulat	cărunțeala	invariabil
Genitiv-Dativ	cărunțelii	invariabil
Vocativ	cărunțeală	invariabil

1. căruntețe.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online