cătărămuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din cataramă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /kə.tə.rə'mu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cătărămuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cătărămuță cătărămuțe
Articulat cătărămuța cătărămuțele
Genitiv-Dativ cătărămuței cătărămuțelor
Vocativ cătărămuță cătărămuțelor
  1. diminutiv al lui cataramă.


Traduceri

Referințe