cătărămuță

română

Etimologie

Din cataramă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /kə.tə.rə'mu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cătărămuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cătărămuță	cătărămuțe
Articulat	cătărămuța	cătărămuțele
Genitiv-Dativ	cătărămuței	cătărămuțelor
Vocativ	cătărămuță	cătărămuțelor

1. diminutiv al lui cataramă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online