cătană

română

Etimologie

Din maghiară katona.

Pronunție

• AFI: /kə'ta.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului cătană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cătană	cătane
Articulat	cătana	cătanele
Genitiv-Dativ	cătanei	cătanelor
Vocativ	cătană	cătanelor

1. (înv.) soldat, ostaș în Austro-Ungaria; (p.gener.) (reg.) soldat, ostaș.

Cuvinte derivate

• cătănesc
• cătănește
• cătăni
• cătănie
• cătănime
• cătănioară
• cătăniță
• cătănuță

Locuțiuni

• (loc.adv.) în(sau la) cătane = în armată.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acanta

Referințe

• DEX '98 via DEX online