cătănime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cătană + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /kə.tə'ni.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
cătănime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cătănime cătănimi
Articulat cătănimea cătănimile
Genitiv-Dativ cătănimii cătănimilor
Vocativ cătănime cătănimilor
  1. (reg.) mulțime de cătane.


Traduceri

Anagrame

Referințe