cătrănire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a cătrăni.

Pronunție

  • AFI: /kə.trə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cătrănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cătrănire cătrăniri
Articulat cătrănirea cătrănirile
Genitiv-Dativ cătrănirii cătrănirilor
Vocativ cătrănire cătrănirilor
  1. acțiunea de a (se) cătrăni și rezultatul ei; cătrănitură, cătrănit, cătrăneală.


Traduceri

Anagrame

Referințe