calabalâc
Etimologie
Din turcă kalabalik.
Pronunție
- AFI: /ka.la.ba'lɨk/
Substantiv
| Declinarea substantivului calabalâc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calabalâc | calabalâcuri |
| Articulat | calabalâcul | calabalâcurile |
| Genitiv-Dativ | calabalâcului | calabalâcurilor |
| Vocativ | calabalâcule | calabalâcurilor |
- (fam.) obiecte felurite (în dezordine); (p.ext.) bagaje cu care călătorește sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online