calice

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : cálice

română

Etimologie

Confer caliciu.

Pronunție

  • AFI: /ka'li.ʧe/


Substantiv

  1. formă arhaică pentru caliciu.


Etimologie

Din calic.

Adjectiv

  1. forma de feminin plural pentru calic.
  2. forma de neutru plural pentru calic.





engleză

(English)

Etimologie

Confer chalice.

Pronunție

  • AFI: /ˈkælɪs/


Substantiv

  1. formă ieșită din uz pentru chalice.





franceză

(français)

Etimologie

  1. Din latină calix, calicem („potir”) < greacă antică κύλιξ ‎(kúlix).
  2. Din latină calyx, calycem < greacă antică κάλυξ ‎(kálux, „vânturătură, pleavă”).

Pronunție


Substantiv

calice m., calices pl.

  1. (bis.) caliciu, potir
  2. (bot.) caliciu, cupă
  3. (anat.) caliciu

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii


Variante

Etimologie

Din câlisse.

Pronunție

  • AFI: /kɑːlis/


Interjecție

calice!

  1. (în Quebec; argou) pizda mă-tii!, la naiba!
    Calice, encore le téléphone qui sonne !

Cuvinte derivate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

  1. Din latină calix, calicem („potir”) < greacă antică κύλιξ ‎(kúlix).
  2. Din latină calyx, calycem < greacă antică κάλυξ ‎(kálux, „vânturătură, pleavă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkaliʧe/


Substantiv

calice m., calici pl.

  1. (bis.) caliciu, potir
  2. (bot.) caliciu, cupă
  3. (anat.) caliciu

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din calix.

Pronunție

  • AFI: /ˈka.li.ke/


Substantiv

  1. forma de singular la ablativ pentru calix.