vânturătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a vântura + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.tu.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânturătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânturătură vânturături
Articulat vânturătura vânturăturile
Genitiv-Dativ vânturăturii vânturăturilor
Vocativ vânturătură vânturăturilor
  1. vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă.


Traduceri

Referințe