calmucă
română
Etimologie
Din calmuc.
Pronunție
- AFI: /kal'mu.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului calmucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calmucă | calmuce |
| Articulat | calmuca | calmucele |
| Genitiv-Dativ | calmucei | calmucelor |
| Vocativ | calmuco | calmucelor |
- persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce.
- limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online