cancelling

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din engleză cancelling.

Pronunție

  • AFI: /ˈken.sə.ling/


Substantiv


Declinarea substantivului
cancelling
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cancelling invariabil
Articulat cancellingul invariabil
Genitiv-Dativ cancellingului invariabil
Vocativ cancellingule invariabil
  1. (mar.) clauză înscrisă într-un contract de transport potrivit căreia se poate anula contractul dacă vasul nu a sosit în portul de încărcare până la termenul convenit.


Traduceri

Referințe