candoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză candeur < latină candor, -oris.

Pronunție

  • AFI: /kan'do̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
candoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ candoare candoarea
Articulat candori candorile
Genitiv-Dativ candorii candorilor
Vocativ ' '
  1. curățenie sufletească.
  2. (peior.) naivitate, prostie.
  3. ingenuitate.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Traduceri