inocență

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză innocence < latină innocentia.

Pronunție

  • AFI: /i.no'ʧen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
inocență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inocență inocențe
Articulat inocența inocențele
Genitiv-Dativ inocenței inocențelor
Vocativ inocență inocențelor
  1. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare.
  2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță.


Traduceri

Anagrame

Referințe