inocență
Etimologie
Din franceză innocence < latină innocentia.
Pronunție
- AFI: /i.noˈʧen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului inocență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inocență | inocențe |
| Articulat | inocența | inocențele |
| Genitiv-Dativ | inocenței | inocențelor |
| Vocativ | inocență | inocențelor |
- curățenie sufletească, nevinovăție; candoare.
- (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online