canonicitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză canonicité.

Pronunție

  • AFI: /ka.no.ni.ʧi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
canonicitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canonicitate invariabil
Articulat canonicitatea invariabil
Genitiv-Dativ canonicității invariabil
Vocativ canonicitate invariabil
  1. însușirea de a fi canonic.


Traduceri

Anagrame

Referințe