concatenație
Etimologie
Din franceză concaténation.
Pronunție
- AFI: /kon.ka.te'na.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului concatenație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concatenație | concatenații |
| Articulat | concatenația | concatenațiile |
| Genitiv-Dativ | concatenației | concatenațiilor |
| Vocativ | concatenație | concatenațiilor |
- (lingv.) înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic.
- (lit.) înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online