canoniza

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză canoniser < latină canonizare.

Pronunție

  • AFI: /ka.no.ni'za/


Verb


Conjugarea verbului
canoniza
Infinitiv a canoniza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
canonizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să canonizeze
Participiu canonizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe