capac

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din turcă kapak.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
capac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ capac capace
Articulat capacul capacele
Dativ-Genitiv capacului capacelor
Vocativ capacule capacelor
  1. acoperitoare care se așază deasupra deschizăturii unui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A pune capac cuiva = a închide cuiva gura cu un răspuns potrivit
  • A găsi capac la toate = a da întotdeauna răspunsul potrivit
  • Asta pune capac(la toate) = asta e prea de tot


Traduceri

Referințe