capac

română

Etimologie

Din turcă kapak.

Pronunție

• AFI: /kaˈpak/

Substantiv

Declinarea substantivului capac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	capac	capace
Articulat	capacul	capacele
Genitiv-Dativ	capacului	capacelor
Vocativ	capacule	capacelor

1. acoperitoare care se așază deasupra deschizăturii unui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc.

Cuvinte derivate

• căpăcel

Cuvinte compuse

• friptură la capac
• ouă la capac
• cașcaval la capac

Expresii

• A pune capac cuiva = a închide cuiva gura cu un răspuns potrivit
• A găsi capac la toate = a da întotdeauna răspunsul potrivit
• Asta pune capac (la toate) = asta e prea exagerat, asta e excesiv

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online