cufăr
română
Etimologie
Din poloneză kufer, ucraineană куфeр (kufer).
Pronunție
- AFI: /'ku.fər/
Substantiv
| Declinarea substantivului cufăr | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cufăr | cufere |
| Articulat | cufărul | cuferele |
| Genitiv-Dativ | cufărului | cuferelor |
| Vocativ | cufărule | cuferelor |
- ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte.
- (pop.) geamantan (de lemn).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online