cufăr

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din poloneză kufer, ucraineană куфeр (kufer).

Pronunție

  • AFI: /'ku.fər/


Substantiv


Declinarea substantivului
cufăr
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cufăr cufere
Articulat cufărul cuferele
Genitiv-Dativ cufărului cuferelor
Vocativ cufărule cuferelor
  1. ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte.
  2. (pop.) geamantan (de lemn).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe