capelatură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a capela + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ka.pe.la'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
capelatură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ capelatură capelaturi
Articulat capelatura capelaturile
Genitiv-Dativ capelaturii capelaturilor
Vocativ capelatură capelaturilor
  1. (mar.) capelare.


Traduceri

Referințe