capela

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză capeler.

Pronunție

  • AFI: /ka.pe'la/


Verb


Conjugarea verbului
capela
Infinitiv a capela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
capelez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să capeleze
Participiu capelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lega un cablu sau o parâmă de un catarg.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe