capelmaistru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Kapellmeister.

Pronunție

  • AFI: /ka.pelˈmajs.tru/, /kaˈpel.majs.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
capelmaistru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ capelmaistru capelmaiștri
Articulat capelmaistrul capelmaiștrii
Genitiv-Dativ capelmaistrului capelmaiștrilor
Vocativ capelmaistrule capelmaiștrilor
  1. dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară.


Traduceri

Referințe