caraghioslâc

română

Etimologie

Din turcă karagözlük.

Pronunție

• AFI: /ka.ra.gjosˈlɨk/

Substantiv

Declinarea substantivului caraghioslâc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caraghioslâc	caraghioslâcuri
Articulat	caraghioslâcul	caraghioslâcurile
Genitiv-Dativ	caraghioslâcului	caraghioslâcurilor
Vocativ	caraghioslâcule	caraghioslâcurilor

1. faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online