faptă

română

Etimologie

Din latină facta (pluralul lui factum) devenit singularul feminin.

Pronunție

• AFI: /'fap.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului faptă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	faptă	fapte
Articulat	fapta	faptele
Genitiv-Dativ	faptei	faptelor
Vocativ	faptă	faptelor

1. acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă.

Cuvinte derivate

• făptaș

Cuvinte compuse

• fapte de arme

Locuțiuni

• (loc.adv.) (înv.) În faptă = în realitate, de fapt.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online