carcalete

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /kar.kaˈle.te/

Substantiv

Declinarea substantivului carcalete
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carcalete	invariabil
Articulat	carcaletele	invariabil
Genitiv-Dativ	carcaletelui	invariabil
Vocativ	'	invariabil

1. băutură preparată din vin, sirop și sifon.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catârcele
• accelerat
• cercelata
• cracatele

Referințe

• DEX '98 via DEX online