caretă

română

Variante

• carâtă

Etimologie

Din rusă карeта (kareta).

Pronunție

• AFI: /ka're.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului caretă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caretă	carete
Articulat	careta	caretele
Genitiv-Dativ	caretei	caretelor
Vocativ	caretă	caretelor

1. trăsură închisă, cu patru roți.

Cuvinte derivate

• caretaș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acaret
• carate
• cartea
• cătare
• cearta
• arcate
• cerata
• creata
• acerat

Referințe

• DEX '98 via DEX online